Anchiloza
este suprimarea mibilitatii articulare prin organizarea exudatelor din
cavitatea articulara inflamata sau prin sudarea extremitatilor osoase vecine,
dupa avizarea chirurgicala.
I TITLUL LUCRARII DEFINITIE Anchiloza de sold: pierderea completa a
miscarilor din articulatia coxo-femurala.
In
general alterarile cartilaginoase constituie un proces metabolic care incepe
dupa 40 de ani si care adesea nu poate fi asimilat cu "imbatranirea”.
In
producerea leziunii cartilaginoase caracteristic anchilozelor sunt incriminati
urmatorii factori:
a) Factor mecanici
-
alterarea cartilagiului poate fi produsa de o suprasolicitare datorita
unei repartitii anormale a presiunii articulare, o hiperpresiune in anumite
punc-te.
b) Factori traumatici
-
traumatismele importante ce determina fracturi, luxatii sau subluxatii
antreneaza alterari ale cartilagiului sau repartitii noi de presiuni articulare
c) Imbatranirea
- odata cu inaintarea in varsta se produc perturbari endocrine, in conditiile acestei vitalitati scazute aparitia artrozelor este marcata, la aceasta con-tribuind si o vascularizatie scazuta
d) Factori inflamatori cronici
-
dupa unele inflamatii sau infectii, cartilagiul articular poate fi
alterat dezorganizat, inlocuit printr-un tesut cicatricial (TBC osteoarticular)
-
poliartrita reumatoida determina frecvent leziuni la nivelul
coxo-femural care evolueaza cronic, progresiv prin stadiile de sinovita si
capsulita si interesarea ligamentoasa, leziuni candrale si osteocandrale.
-
procese inflamatorii urmate de ofibroza si atrofie musculara determina
o mobilitate redusa in perioada de recuperare,aparitia unui puseu agraveaza
situatia si de multe ori se instaleaza anchiloza
-
coxita care determina o anchiloza de cele mai multe ori, in flexie este
uneori bilaterala determinand suprimarea mersului
-
leziuni infectioase articulare – artrita nespecifica sau specifica,
tuberculoza panacocica, osteomielita, plagi articulare, reumatismul
poliarticular anchilozant, toate duc la pierderea completa a mobilitatii
articulare dand anchiloza la sfarsit, sinoviala si cap-sula articulara sunt
ingrosate si aderente la tesuturile vecine cu osificari. Partile moi din jur
(piele, muschi, vase, nervi) sunt a-trofiate si retractate
-
anchiloza de sold poate fi urmarea unei artoza coxo-femurale sau a unei
malformatii congenitale la care se adauga tulburarile statice, traumatismele
plus tulburarile vasculare sau endocrine.
Tesutul
cartilaginos normal este foarte activ, la nivelul sau avand loc urmatoarele
procese:
-
sinteza de ADN si a proteinelor
-
formarea substantei fundamentale care contine din abundenta
mucopolizaharide
-
fabricare fibrelor de colagen.
In artroze metabolismului
cartilagiului este diminuat, sintezele amintite fiind deficitare.
Rezulta organizarea
exsudatelor din cavitatea articulara inflamata, osteoscleroza articulara,
osteofibroza articulara marginala, alterari morfologice cartilaginoase.
Anamneza
pacientului
Vom cere subiectului date privitoare la conditiile in care a aparut anchiloza (aici includem varsta, profesia si locul de munca). Apoi trecem la depistarea unor tratamente efectuate anterior, la efectele acestora asupra pacientului si rezultatele obtinute dupa care trecem la inspectarea starii pacientului in momentul prezentarii la control.
Faptul
ca pacientul are dureri, trebuie mentionat caracterul durerii initiale,
evolutia ca si influenta diferitelor tratamente. In ceea ce priveste durerea
pentru care se prezinta la medic trebuie precizati urmatorii parametrii:
-
severitatea durerii
-
calitatea durerii
-
perioada de producere a durerii
-
cauzele agravante
-
factorii ce usureaza durerea.
-
trebuie facut sistematic si foarte minutios
-
in pozitia culcat prin palpare atenta vom localiza sediul
durerilor: - anterioare inghimale
- externe -
trohanteriene
-
apoi vom aprecia daca durerea este de tip inflamator sau de tip
mecanic.
Masuram apoi cu atentie
lungimea comparabila a membrelor inferioare:
-
in timpul mersului schiopateaza
-
in picioare: pozitie vicioasa, sprijinindu-se pe membrul inferior
sanatos si tinand in usoara flexie membrul bolnav.
Daca examinam atent bolnavul
observam:
-
atrofia musculara, coborarea
pliului fesier
-
decubit dorsal – limitarea miscarilor.
Bolnavul nu prezinta
simptome generale.
a)
Examen clinic
-
durerea – la inceputul mersului, la effort prelungit
-
deficit de mobilitate
-
deficit de stabilitate
-
tulburari de postura si mers
-
redoare articulara.
b)
Examen radiologic
-
osteofitoza, osteoscleroza, deformarea capului articular ca semn de
debut
c)
Examen de laborator
-
VSH negativ
-
leucograma, electroforeza – normale
-
lichid sinovial – absent
La examenul subiectiv:
-
bolnavul urca si coboara greu scarile, nu poate pune picior peste
picior
-
mers leganat.
Diagnosticul se face in
functie de examenul radiologic.
Este lenta si progresiva.
-
vital – este bun
-
functional – rezervat
Tratamentul urmareste
insanatosirea "ad integrum”, adica in totalitate asemenea stari initiale. De
aceea se folosesc toate metodele de recuperare:
-
hidroterapia
-
masaj
-
kinetoterapia
-
electroterapie
-
medicatii, regim alimentar, reglarea starii psihice si ridicarea
moralului, integrarea in societate
-
efectuarea tuturor metodelor ii ajuta pe bolnavi sa-si continue viata
si sa-si ajute familia in toate imprejurarile.
Tratamentul profilactic
Corectia tulburarilor
statice ale soldului si a tulburarilor de la distanta.
Tratamentul curativ
Tratamentul de baza este cel
ortopedic care isi propune sa reduca incarcarea articulatiei si sa-I mareasca
functia. Bolnavul trebuie sfatuit sa-si menajeze soldul prin evitarea mersului
excesiv, necesitatea unor perioade de relaxare in timpul zilei, evitarea
ortostatismului.
Tratamentul igieno-dietetic
Trebuie prescris bolnavului un regim
hipocaloric si sa i se explice ca un tratament medicamentos nu poate da
rezultate atata timp cat persista un proces ponderal. Bolnavul trebuie sa evite
mersul pe un teren accidentat, uracrea si coborarea scarilor; postura de baston
in mana opusa soldului afectat; evitarea ortostatismului.
Evolutia starii psihice
Este foarte important sa-l convingem
pe pacient sa nu se dea in laturi de la nici un tratament. Daca ii face rau
tratamentul respectiv se intrerupe imediat, dar trebuie incercat orice pentru
binele sau.
Medicatia antiinflamatoare, antalgica
Constituie un adjuvant al masurilor
ortopedice. Tratamentul de fond este tratamentul cu antialgice si
antiinflamatoare, aspirina, fenilbutazona, indometacin.
In cazul unor puseuri severe se
recomanda infiltratii intraarticulare cu xilina si cortizon, saruri de aur care
la inceputul bolii au efect terapeutic, miorelaxante, administrarea de
clorozoxazona.
Tratament chirurgical
Chirurgia ortopedica poate rezolva
total sau partial:
-
durerea
-
deficitul de vascularizatie a capului femural
-
suprafata portanta
-
vectorii de presiune si tractiune
-
stabilitatea
-
mobilitatea articulara.
Aceste obiective se
realizeaza prin diverse tipuri de operatii de la simplele osteotomii pana la
protejarea totala.
Interventiile recuperatorii
ale soldului pot fi precoce, corectoare asa cum sunt: buterul, osteoplastic,
osteotomia, artroplastiile si artrodeza; se mai pot face alungiri de tendoane.
Fizioterapia
Este ramura medicinii generale care
foloseste ca scop terapeutic agentii fizici, naturali sau artificiali.
Varietatea mare a acestor agenti
fizici si modul lor diferit de aplicare si actiune a dus la dezvoltarea mai
multor ramuri: electroterapia, hidroterapia, masaj si mecanoterapie,
kinetoterapia si gimnastica medicala, balneoterapia, helioterapia,
talasoterapia, pneumoterapia si inhalatiile.
In afara acestora, fizioterapia
include toate procedeele care folosesc agenti fizici artificiali
(electricitatea, apa, masajul).
Balneologia care in trecut se limita
la "invatatura despre bai”, se ocupa astazi cu toti factorii din statiunile
balneoclimaterice folosite in scop terapeutic (ape minerale, namoluri, clima).
Balneologia este legata de o serie de specialitati: hidroterapia, chimia
balneochimica, microbiologia, climatologia.
Hidroterapia
Baia
kinetoterapeutica sau baia cu miscari este o baie calda, la care se asociaza miscari in
toate articulatiile bolnavului. Se efectueaza intr-o cada mai mare ca cele
obisnuite, care se umple ¾ cu apa la temperatura de 360-370 Celsius si
mai rar 380.
Bolnavul este invitat sa se urce in
cada si, timp de 5 min., este lasat linistit. Dupa aceea tehnicianul executa
(sub apa) la toate articulatiile, toate miscarile posibile. Tehnicianul sta la
dreapta bolnavului.
Se incepe cu degetele membrului
inferior de parte opusa, apoi pe rand se imprima miscari si celorlalte
articulatii; se trece la membrul inferior de aceeasi parte. Manevrele se
continua apoi la membrele superioare, intai cel de partea opusa, apoi cel de
aceeasi parte, pornindu-se tot de la degete. La urma se trece la mobilizarea
trunchiului si la miscari in articulatiile capului si ale coloanei cervicale.
Toate aceste miscari se executa intr-o
perioada de timp de 5 min. Dupa aceea bolnavul sta in repaos, dupa care este
invitat sa repete, singur miscarile imprimate de tehnician.
Durata baii este de 20-30 min., dupa
care bolnavul este sters si lasat sa se odihneasca. Se poate executa si pe
segmente limitate in vane mici corespunzatoare.
Mod
de actiune
Factorii pe care se bazeaza efectele baii kinetoterapeutice sunt: factorul
termic si factorul mecanic.
Mobilizarea in apa este mai putin
dureroasa din cauza relaxarii musculare care se produce sub influenta apei
calde si pierderii greutatii corporale, conform legii Arhimede.
Baile
cu flori de musetel sau de menta
Mod
de preparare: se
ia o cantitate de 500 g -1000 g flori de musetel sau 300 g – 500 g foi de menta
necesare pentru pregatirea unei bai complete.
Se face infuzie (se oparesc) intr-o
cantitate de 3 – 5 l de apa fierbinte, se strecoara printr-o panza deasa, iar
lichidul obtinut este turnat in apa baii, care capata culoarea ceaiului si un
miros placut.
Mod
de actiune. Substantele aromatice din baie au un efect
sedativ asupra sistemului nervos.
Elecroterapie
Curentul
diadinamic
Prin acest curent se obtine o
inlaturare rapida a durerilor, o actiune trofica marcata mai ales asupra
celulitelor, efect dinamogen asupra musculaturii striate si un efect resorbtiv
al edemelor si exudatelor.
Tehnica
de aplicare
Curentul diadinamic se aplica pe tegument prin intermediul electrozilor.
Alegerea lor si modul de aplicare depind de scopurile urmarite. Avem grija sa
umezim bine materialul spongios elastic sau tesatura hidrofila cu care lucram.
Inainte de a da drumul la aparat
trebuie sa controlam ca toate butoanele sa fie puse la 0, sa corespunda
tensiunea cu cea aretelei electrice cu care lucram, sa aiba legatura cu pamantul.
Bolnavul simte o usoara furnicatura si
fine intepaturi:
a) In mod obisnuit, daca
medicul nu prescrie o alta medicatie, vom incepe cu difazatul fix (D.F.) de 100
timp de 15-20 sec., durata necesara pentru adaptare, dupa care
conductibilitatea electrica tegumentului ajunge la un maxim;
b) Reducem cu 1-2 mA
intensitatea si trecem la un curent monofazat fix (M.F.) de 50, timp de 15-20
sec. In acest interval de timp crestem intensitatea cat se poate de mult, pana
aproape de pragul senzatiei neplacute. Este faza de adaptare a sensibilitatii;
c) La sfarsitul celo 30-40 sec.
se poate trece la curent diadinamic modulat cu lunga perioada (P.L.), fara sa
mai fie nevoie sa acordam o atentie deosebita intensitatii curentului.
O alta metoda este aceea de
trece direct la un curent cu perioada scurta (P.S.) timp de 30 sec., in care
timp reglam intensitatea pana la un maxim tolerabil si apoi trecem la curentul
modulat cu P.L.
Durata tratamentului este un
factor important in terapia cu diadinamice. In general nu este nevoie sa se
prelungeasca o sedinta peste 4-5 min.
In aplicatiile curente
obisnuite se fac 6-8 sedinte, urmate de o pauza de 6-10 zile dupa care eventual
se poate incepe o a doua serie de 6-8 sedinte. Undele scurte (
Tehnica
de aplicare
Pentru ca rezultatele sa fie cat mai bune, in terapia cu unde scurte trebuie sa
efectuam procedura cu multa atentie. La aplicare
Bolnavul este culcat pe o canapea de
lemn cu saltea de burete de cauciuc. Canapeaua sau patul sa nu aiba piese mari
metalice, deci evitam canapelele cu arcuri, cele cu somiere sau paturile de
fier. Tinand seama de faptul ca
Trebuie inlaturate toate obiectele
metalice de pe bolnav, deoarece decentreaza campul electric si ar putea provoca
arsuri la locul de contact al metalului cu tegumentul (ceas, chei, inele,
bratari etc.).
Aparatele gipsate pot sa ramana pe
bolnav tinand seama de faptul ca razele trec prin ele.
Bolnavul este rugat sa pastreze
aceeasi pozitie in tot timpul procedurii, deoarece la fiecare miscare se
modifica rezonanta, aparatul se
dezacordeaza si scade intensitatea curentului din circuitul bolnavului, diminuandu-se
astfel efectul.
Ultrasunetul
(U.U.S.)
Tehnica
de aplicare Este
important sa se cunoasca modul in care se executa corect prescriptia medicala.
La tehnica de aplicare, vom urmari in
timpul procedurii manipularea proiectorului (capul emitator) si manevrarea
aparatului.
In capul emitator este asezat
cristalul piezoelectric care genereaza undele ultrasonice. Aceste sunt
proiectate in linie dreapta sub forma unui fascicul, perpendicular cu suprafata
de emisie a localizatorului.
Deoarece propagarea U.U.S. se face
numai in solide si lichide, este necesar
ca, intre proiector si tegument, sa nu existe nici un srat (nici chiar subtire)
de aer, care ar putea sa opreasca transmiterea undelor spre bolnav. Pentru
aceasta este nevoie de un contact intim intre suprafata emitatoare a
proiectorului si tegument, care se realizeaza fie printr-o solutie vascoasa
(cum este cea de ulei de parafina: gelatina 10% sau glucoza), fie un strat de
apa degazeificata, fie cu vaselina simpla sau un alt unguent.
Tratamentele se pot efectua aplicand
capul emitator: 1) prin contact direct asupra tegumentului, cand folosim o
solutie vascoasa; 2) la distanta, sub apa, indirect, cand intre tegument si
proiector exista un sttrat de apa de o grosime de cativa cm (regiunea bolnava si
proiectorul fiind suspendat intr-un vas cu apa).
Ceasul semnalizator ne indica durata
procedurii care va fi intre 3-10 min. Se incepe in general cu sedinte de scurta
durata, care pot sa fie prelungite in functie de toleranta si reactia
bolnavului.
Se va evita mersul in gol al
aparatului.
Dozele utilizate sunt date de
intensitate si durata procedurilor. Se folosesc in general doze mici. Bolnavul
nu are voie sa inregistreze subiectiv nici un fel de senzatie. Daca apare
durerea periostala, se va reduce intensitatea sau se trece la U.U.S. cu
impulsuri.
Incepem de obicei cu intensitate mica
(0,1-0,2 W/cm2) si durata scurta (3-4 min.), pentru ca in masura in
care aceste doze sunt bine tolerate, sa crestem intensitatea in mod normal pana
la doza totala pe suprafata capului de 10-15 W si la o durata medie de 5-6
min., aceste cifre putand sa fie depasite de la caz la caz. Numarul si ritmul
sedintelor sunt variabile. In majoritate se fac sedinte la 2-3 zile, in afara
cazurilor particulare. Nu este necesar sa se depaseasca de 4-6 sedinte, atunci
cand nu se constata nici o ameliorare.
In procesele cronice se fac aplicatii
locale in serii de 10-15 sedinte zilnic sau la 2 zile, urmate de o pauza de 2-3
saptamani.
Pentru cresterea eficacitatii U.U.S.
este bine sa se asocieze si alte proceduri fizioterapice, in care caz se va
face o singura procedura/zi. In asociere cu
Alegerea frecventei potrivite are
importanta, pentru ca sa se poata introduce energia ultrasonica la diverse
profunzimi. O frecventa de 500-800 KHz permite patrunderea pana la o profunzime
de peste 6 cm. Frecventa de 1000 KHz ajunge la cca 3-6 cm, iar frecventa peste
1500 KHz are o actiune superficiala sub 3 cm profunzime.
Masajul in anchiloza de sold
Masajul este o combinatie de
manipulatii, de prelucrari mecanice multiple, aplicate sistematic asupra
organismului, cu mana sau cu aparate special construite, I scopuri terapeutice
sau igienice. Aceste prelucrari, care se
executa in majoritatea cazurilor cu ajutorul mainilor (manipulatii), constau
din diferite forme de neteziri, apasari, framantari, stoarceri, frictiuni,
vibratii, scuturari sau lovituri usoare sau mai puternice numite manevre de
masaj. Masajul trebuie adaptat la o caracteristica anatomica a regiunii,
evolutia bolii starea prezenta a bolnavului, sexul, varsta si starea psihica a
bolnavului.
Actiunea
fiziologica a masajului
Este flexoral gambei pe
coapsa, rotator. Ei sunt strabatuti de vena
si artera femurala.
In primul rand inainte de
inceperea masajului ne vom asigura ca nu exista contraindicatii, atat in ce
priveste leziunile cutanate, indiferent ca este vorba de o plaga infectata, un
furuncul sau o infectie tumorala necunoscuta de bolnav, ce pot fi tumori
benigne sub forma de lipom sau pot ascunde un cancer al pielii, o metastaza. In
acest caz recomandam bolnavului sa se adreseze unui medic pentru precizarea
diagnosticului.
Inainte
de efectuarea masajului maseurul se va spala pe maini si va avea grija sa se
execute masajul numau pe o piele ingrijita.
Pentru
executarea in bune conditii a masajului sunt necesare:
1) o banca sau o bancheta
confectionata din lemn sau metal, cu o rezematoare mobila pentru cap, si care
trebuie sa aiba urmatoarele dimensiuni:
-
lungimea 1,95 cm
-
inaltimea 72-75 cm
-
latimea 60-65 cm
2) un scaun cu o speteaza
scurta, pentru a manipula usor asupra cefei, umerilor si asupra partii
superioare a spatelui si toracelui;
3) cateva scaune rotative
pentru pacienti si maseuri.
Ca regula de igiena de care
trebuie sa tina seama maseurul inafara de
spalatul pe maini mai sunt: taierea unghiilor, fara
ceasuri si inile pe mana in timpul executarii masajului, spalarea mainilor dupa
fiecare masaj; cearceaful folosit de client sa fie individual si curat etc..
Bolnavul este asezat in decubit ventral si incepem mai intai cu articulatia opusa cu netezirea cu ambele palme de o parte si de alta a muschilor fesieri pana la creasta iliaca. O alta netezire este metezirea pieptene care se face pe muschii fesieri, care sunt bine dezvoltati.
Se
face apoi framantarea cu o mana pornind de la partea inferioara a fesierilor
paravertrebrali-lombari pana la T12